Camera de ceai nu este numai locul unde se studiază Chadō sau Calea Ceaiului, ci şi o unealtă care le permite participanţilor o călătorie spre o lume separată: universul ceaiului japonez. Chadō, sau Calea Ceaiului, dezvoltată ca formă de artă de către Sen no Rikyu în secolul al XVI-lea, prin îndepărtarea ostentaţiei şi prin căutarea simplităţii, este ceremonialul servirii ceaiului verde pudră, matcha (抹茶), un ritual al ospitalităţii adus la rang de simbol al esteticii japoneze.
Camera de ceai este locul unde gazda îşi primeşte oaspeţii şi le pregăteşte ceaiul. Toate aspectele acestui spaţiu sunt gândite în detaliu, de la poziţionarea casei, pâna la aranjarea obiectelor în care se prepară ceaiul, astfel încât să arate cât mai bine pentru oaspeţi.
Odată intraţi în camera de ceai, oaspeţii lasă în urmă grijile cotidiene şi pătrund într-o oază de linişte, într-un spaţiu funcţional, conceput astfel încât bolul de ceai nu este numai băut, ci şi experimentat.
Deşi felul în care este construit un chashitsu (casa de ceai) ar putea părea nepretenţios şi rustic, la o privire mai atentă se poate observa cum artizani pricepuţi au îmbinat cele mai bune materiale: bambus, lemn, hârtia care acoperă ferestrele.
Camera prinde viaţă când ustesilele pentru pregătit ceaiul şi florile au fost aşezate la locul lor, când focul a fost aprins, şi gazda şi oaspeţii se aşează pentru a savura bolul de ceai verde matcha.

DSCN1757 (2)

Staf's chashitsu under snow

Împrejurul unei camere de ceai tradiţionale
O casă tradiţională de ceai este împrejmuită de o gradină verde (roji, 露), aranjată cu grijă de către gazdă, pentru a evoca prospeţimea. Grădina este gândită astfel încât, prin miniatuarizare, să reprezinte natura idealizată prin simboluri abstacte: o movilă acoperită de muşchi reprezintă un munte sacru, pietrişul greblat în formă de valuri reprezintă oceanele, stâncile reprezintă insule mitice. Oaspeţii invitaţi la Ceremonia Ceaiului, lasă în urmă agitaţia zilnică şi, păşind pe poteca de pietre, proaspăt stropită cu apă, se departează de zgomotul cotidian.

DSCN1750 (2)Tsukubai (bazinul de piatră)
Înainte de a intra în camera de ceai, oaspeţii îşi purifică simbolic gura şi mâinile cu apă dintr-un bazin de piatră, numit tsukubai. Numele bazinului vine de la verbul ”tsukubau”, care înseamnă “a îngenunchea”.

 

 

 

 

 

 

Hasselt010Nijiri-guchi (Intrarea oaspeţilor)
Nijiri-guchi este intrarea care separă camera de ceai de lumea exterioară. Este o uşă scundă care obligă oaspeţii, indiferent de rangul lor social, să intre cu smerenie în locul în care vor bea ceaiul.

 

 

 

 

 

 

 

 

Ferestrele sunt acoperite cu hârtie “washi” care îndulceşte lumina, iar poziţionarea acestora crează un joc de umbre în camera de ceai. O cameră de ceai are în mod uzual 4 ½ saltele tatami, însă poate avea de la două tatami pâna la 8 tatami, în funcţie de spaţiul din chashitsu.

Hasselt003

simple simple chabanaÎn camera de ceai, gazda a aranjat în tokonoma (în alcov) o caligrafie care se potriveşte cu tema zilei sau cu anotimpul; o vază cu flori, aranjată cât mai simplu completează acest spaţiu.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

didi in yukataOaspeţii vor admira caligrafia şi vaza cu flori, apoi se vor aşeza în seiza (正座, sau “poziţia corectă”). Gazda, va începe să pregătească ceaiul, aşa cum a fost conceput de către Sen-no-Rikyu, acum 400 de ani.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Chadō s-a răspândit în jurul lumii şi a devenit o experienţă personală pentru fiecare participant. Pentru că Ceremonia Japoneză a Ceaiului nu este numai un mod de a bea ceaiul, ci este un cult al ospitalităţii, o forma de artă care cere o înţelegere a unei frumuseţi minimaliste.